Am să vă povestesc despre un "amănunt" extrem de puţin cunoscut, dar plin de "savoare" al unei lumi demult apuse. Sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului XX a marcat pentru România începutul unei perioade înfloritoare din punct de vedere economic, artistic şi social. Oamenii simţeau nevoia să se bucure de fiecare clipă de linişte şi de prosperitate pe care le trăiau după multe, multe secole de zbucium şi asupriri. Să nu vă imaginaţi că acest lucru se petrecea numai la casele mari. De petreceri şi de ospeţe se ţinea mai toată lumea ce avea ceva de sărbătorit.

În cele ce urmează aş vrea să vă prezint câteva din meniurile oferite la unele din aceste "pretexte". Aceste meniuri erau tipărite pe hârtie, carton, mătase de foarte bună calitate. Toate erau extrem de frumos desenate şi colorate, beneficiind de o grafică de excepţie. În unele cazuri desenele şi gravurile de pe meniurile respective purtau semnătura unor pictori sau ilustratori celebri. Nu lipseau pozele celor ce erau cinstiţi de banchet sau numele răsunătoare ale celor ce urmau să participe la festin. Şi dacă unele dintre meniuri prezentau bucatele în termeni pur gastronomici, altele debordau de fantezie şi umor, dând la iveală talentele autorilor. Mai trebuie adăugat faptul că ele erau dăruite fiecăruia dintre participanţi şi, uneori, în timpul petrecerii le foloseau pentru a scrie versuri şi cugetări sau, pur şi simplu, se semnau pe ele ca amintire.

Ospăţul artileriei, 28 septembrie 1895

Voi începe cu prezentarea "listei mâncărilor" de la ospăţul artileriei din 28 septembrie 1895. Motivul petrecerii? În 1860 armata română deţinea un regiment de 4 baterii, ca 35 de ani mai târziu, în 1895, să dispună de 14 regimente cu 81 de baterii. Asta da armie. Ăsta da motiv de sărbătoare.

Dar să revenim. Iată ce s-a servit ofiţerilor români la festinul cu pricina: icre Brates, supă Malmaison, placintioare Opanez, cegă Cernavodă, muşchi Arsenal, chaufroix Griviţa, punch Naţional, potârnichi Dobrogea, fazani Transilvania, salată Calafat, bombe Sf. Ilie, iar ca desert, cafea Plevna, Cognac Vidin, Drăgăşani alb, Oreviţa negru, Bordeaux şi Champagne Tun-Foc. După cum aţi observat, fiind vorba de o petrecere cazonă, şi "bunătăţile" servite au împrumutat denumirile specifice. Meniul a fost tipărit pe un carton lucios format A4 şi împodobit cu gravuri realizate de E. Wiegan & Comp, ce reprezintă scene militare.

1 mai, 23 august, Ziua Armatei şi Revelionul

În anii care au urmat războiului s-au schimbat multe în viaţa românilor. Uşor, uşor au dispărut buna dispoziţie, umorul hâtru şi subtil, plăcerea şi bucuria de a trăi şi celebra fiecare clipă. Singurele sărbători permise românilor erau 1 mai, 23 august, Ziua Armatei şi Revelionul. Nu puteam să omit însă ziua de naştere a "primului fiu al ţării". Iată aşadar ce conţinea un dejun oferit pe 26 ianuarie 1973, în sala de marmură a Consiliului de Stat, în cinstea lui Nicolae Ceauşescu, cu ocazia celei de-a 55-a aniversări a zilei sale de naştere şi împlinirea a 40 de ani de la intrarea sa în rândurile PCR. Meniul conţinea ţuică, fetească de Odobeşti, negru de Sambureşti, şampanie Jidvei, coniac Milcov-hors d'oeuvre, volovan, păstrăv meunier, sărmăluţe, ruladă de miel, friptură de curcan, legume asortate, salată, tort fantezie, îngheţată şi cafea. Iar invitate erau peste 300 de persoane. No comment.

Cred că vi s-a făcut deja foame… Nu-mi rămâne decât să vă urez poftă bună.
(După cum ştiţi, pizza, hamburgerul sau shaorma ocupă primul loc în preferinţele noastre. Poate astăzi faceţi o excepţie şi gătiţi ceva ca la străbunica acasă, de dragul unei lumi deja apuse…)

Dolores Iordănescu