Sunt momente în care adulţii îşi doresc cu ardoare să întoarcă timpul şi să retrăiască o frântură din copilărie.
Colecţionarii reuşesc – la umbra scutului numit hobby – să-şi îndeplinească acest vis. Ei sunt, de cele mai multe ori, nişte copii mari care se bucură, ascunşi de ochii lumii, de micile lor bijuterii, indiferent că sunt păpuşi cu cap de porţelan sau jucării din lemn şi tablă. Un copil mare a fost şi întemeietorul fabricii de jucării Schuco-Wercke, una dintre cele mai prestigioase din Germania. Iată pe scurt istoria lui:

Heinrich Müller s-a născut în anul 1887. În anul 1901 a absolvit o şcoală comercială, deşi se simţea atras mai mult de mirajul tehnicii ce căpătase amploare în acei ani. La 17 ani creează, printr-o metodă proprie, efecte pentru pomul de Crăciun, constând în îngeraşi, clopoţei, suporturi de lumânări etc. Puţin mai târziu, cu ajutorul fratelui său, începe să construiască, prin muncă integral manuală, maşinuţe, vaporaşe, zepeline şi altele.
În 1909 a fost angajat ca proiectant de modele la deja renumita firmă de jucării Bing. Aici i s-au pus la dispoziţie ultimele realizări ale tehnicii, putând să le aplice cu succes la fabricarea jucăriilor. A realizat numeroase invenţii, în special în domeniul mecanicii fine, ce l-au propulsat foarte repede pe un loc de frunte în cadrul firmei.
Visul său era însă altul, aşa că în 1912 demisionează de la Bing şi la 16 noiembrie, în acelaşi an, împreună cu fostul ebenist Heinrich Schreyer, pune bazele firmei Schreyer&Co. Începe producţia de serie a unor jucării cu mecanism de ceas, care au succes de piaţă. În 1914, o dată cu începerea războiului, este înrolat, fiind nevoit să închidă firma.
După război, partenerul său decide să abandoneze activitatea, nemaiavând încredere în viitorul jucăriilor. Müller nu abandonează însă şi, în 1919, cu ajutorul angrosistului Adolf Kahn, înfiinţează firma Schuco. Cu toată criza economică din 1920 şi 1921, nou înfiinţata firmă, bine înfiptă pe piaţă, având un personal de 300 de angajaţi şi alţi 100 de lucrători la domiciliu, face faţă cu succes inflaţiei şi dificultăţilor de tot felul. Reclamele şi anunţurile publicitare apărute în mai toate revistele de specialitate îi promovează consecvent produsele, astfel încât în 1925 firma era de neclintit. În orice casă din Germania exista cel puţin o jucărie Schuco. Din 1925 până în 1976, când s-a desfiinţat, firma a fost prezentă la toate expoziţiile de jucării, ocupând de cele mai multe ori primele locuri.

Iată cum visul unui copil mare, devenit realitate, bucură de mai bine de 80 de ani atât pe cei mici, cât şi pe cei mari. La ora actuală jucăriile Schuco sunt delicioase obiecte de colecţie, vânate mai tot timpul de colecţionari, iar preţurile la care au ajuns nu sunt nici ele de lepădat. O jucărie Schuco, în stare de funcţionare, poate ajunge şi la câteva sute de euro. Însă, ca în orice domeniu de colecţie, starea de conservare primează, cele mai căutate fiind, evident, jucăriile aflate în stare perfectă, nejucate, precum şi cele fabricate înainte de 1945.
Având în vedere exportul masiv pe care l-a făcut firma de-a lungul anilor, se găsesc suficient de multe jucării Schuco şi în România. Este foarte adevărat că la noi au început să se importe abia în anii ’50, aşa că şansa de a le găsi pe cele dinainte de război e foarte mică. Însă chiar şi aşa ele tot reprezintă o mare atracţie pentru cunoscători/colecţionari.

Dolores Iordănescu